SCURT ISTORIC AL BISERICII CREŞTINE BAPTISTE DIN ORAŞUL BOCŞA
Orașul Bocșa este situat pe malul râului Bârzava, la 18 km depărtare de municipiul Reșița, fiind format din anul 1960 din cele trei comune: Bocșa Montană, Bocșa Vasiova și Bocșa Română. Biserica Creştină Baptistă a luat fiinţă în anul 1920.
ÎMPREJURĂRILE ISTORICE ÎN CARE A LUAT FIINŢĂ BISERICA
Noi credem si marturisim ca Sfintele Scripturi ale Vechiului si Noului Testament sunt inspirate de Duhul Sfant. Ele sunt Cuvantul lui Dumnezeu scris, o revelatie dumnezeiasca pentru neamul omenesc, sunt izvorul fara gres al constiintei de Dumnezeu. Galateni 1:11 "…Evanghelia…nu este de obarsie omeneasca…ci descoperirea lui Hristos". 2Petru 1:21 "nici o proorocie n-a fost adusa prin voia omului; ci oamenii au vorbit de la Dumnezeu, manati de Duhul Sfant". 2Timotei 3:16 "Toata Scriptura este insuflata de Dumnezeu…" Ioan 10:35 "…Scriptura nu poate fi desfiintata…" Ioel 2:28 "…voi turna Duhul meu…si fiii si ficele vor prooroci…" Matei 10:20 "…Duhul Tatalui meu va vorbi in voi…" 1Cor. 2:10 "…Dumnezeu ni le-a descoperit prin Duhul Sau…" 11:23 "…am primit de la Domnul ce v-am invatat"… Biblia-Cuvantul lui Dumnezeu scris prin inspiratia Duhului Sfant este singura regula si norma de credinciosie si purtare in viata aceasta. Efeseni 1:13"…dupa ce ati auzit Cuvantul adevarului [Evanghelia mantuirii noastre] ati crezut…" 2Timotei 1:13 "Dreptarul invataturilor sanatoase…tine-l cu credinta" Rom.10: 17 "…credinta vine in urma auzirii, iar auzirea vine prin Cuvantul lui Dumnezeu" 2Tim. 3:17 "Scriptura …este de folos…pentru ca omul lui Dumnezeu sa fie desavarsit si cu totul destoinic pentru orice lucrare buna" Psalmul 119:105 "Cuvantul Tau este o candela pentru picioarele mele". Biblia este singura autoritate in materie de religie; ea este suficienta pentru invatatura noastra. Astfel nu este nevoie de sprijinul traditiei. Matei 15:6 "…ati desfiintat Cuvantul lui Dumnezeu in folosul datinei voastre" Ioan 17:17 "Cuvantul Tau este adevarul" Ioan 5: 39 "…cercetati Scripturile…" Isaia 34:16 "Cautati in cartea Domnului si cititi…" Fapte 17:11 "cercetau Scripturile…" Ioan 20: 31 "…lucrarile acestea au fost scrise pentru ca voi sa credeti ca Isus este Hristosul, Fiul lui Dumnezeu si crezand sa aveti viata…"
DEZVOLTAREA BISERICII ÎN PERIOADA ANILOR 1920-1940
Biserica Creştină Baptistă din Bocşa Vasiova, a luat fiinţă prin venirea la lucru a unor familii de credincioşi baptişti din alte localităţi. Printre familiile care s-au stabilit în Bocşa Vasiovei şi cu care s-a început lucrarea Domnului, au fost: Constantin Stoia şi soţia sa Vesalina, Ioan Pop şi soţia sa Ana, iar ceva mai târziu s-au adăugat şi alte familii: Vasile Potoceanu şi soţia sa Ana, Vasile Boboescu şi soţia sa Maria şi altele. Acest grup de credincioşi se întruneau în casele diferiţilor fraţi cum au fost: Gheorghe Potoceanu, Ioan Pop şi ceva mai târziu în casa unei surori pline de râvnă cunoscută sub numele de „sora Vasa”. Progresul Bisericii în această perioadă a fost slab. Biserica nu a depășit numărul de 20-25 de membri. În această perioadă Biserica nu avea o Casă de Rugăciune proprie, ci se adunau prin diferite case unde la început au fost vizitaţi ocazional de fratele Vasile Enaşcu care i-a încurajat în lucrare şi i-a organizat ca Biserică. Mai târziu au fost cercetaţi de fratele Adam Petru şi fratele Ilie Dărăban din Reşiţa. De asemenea au fost vizitaţi în mai multe rânduri de fratele Ioan Pop din Gherteniş şi fratele Nicolae Lighezan din Vermeş, cât şi de alţi fraţi lucrători în via Domnului. Biserica neavând un păstor permanent al ei, lucrările care se iveau au fost îndeplinite de păstorii Bisericilor din jur. Pentru susţinerea lucrării începute în Bocşa au venit în mai multe rânduri grupuri de fraţi de la Reşiţa, Fârliug, Doclin şi din alte Biserici apropiate. Tot în această perioadă, în Bocşa Română erau un grup de credincioşi baptişti, dar şi aici lucrarea Domnului, a mers în acelaşi ritm încet ca şi la Bocşa Vasiovei. O stagnare a lucrării lui Dumnezeu în această perioadă a fost determinată şi din cauza unor slăbiciuni şi căderi a unor persoane din Biserică cât şi a unor abateri doctrinare. Totuşi în ciuda acestor stagnări, lucrarea lui Dumnezeu a rezistat şi a trecut cu bine prin toate probele impuse de diferitele încercări prin care au trecut. Chiar de la înfiinţarea Bisericii din Bocşa, credincioşii au avut de făcut faţă unor greutăţi mari care veneau tot din pornirile de prigoană dezlănţuite împotriva baptiştilor. Aşa de pildă când în familia Ioan Loga a decedat un mic copilaş, autorităţile şi preotul Bisericii oficiale din acea vreme, în bătaie de joc i-a trimis să-şi îngroape copilul în cimitirul cailor. Totuşi primarul Perian, din acel timp, a trimis după fratele Ioan Loga şi i-a aprobat să-şi îngroape copilul, în terenul care şi astăzi este cunoscut sub numele de „cimitirul pocăiţilor”.
SITUAŢIA BISERICII ÎN TIMPUL CELUI DE-AL DOILEA RĂZBOI
Odată cu izbucnirea celui de-al doilea Război Mondial au fost chemaţi sub arme şi credincioşii baptişti din Bocşa. Rămaşi şi mai puţini totuşi nu s-au descurajat. Au fost greutăţi mari, sărăcie, lipsuri, jale prin familii din cauza celor plecaţi şi azvârliţi într-un război pe care nimeni nu l-a dorit. Totuşi mica Biserică se strângea pe unde putea şi se ruga lui Dumnezeu. Într-o perioadă a acestui timp, fraţii se strângeau în pădure, în colibele celor ce lucrau acolo şi ţineau servicii divine. În aceşti ani de război, toate Casele de Rugăciune ale baptiştilor din toată ţara erau închise şi urgia prigoanei a lovit şi pe fraţii din Biserica din Bocşa. Dar chiar şi în timpul acesta, în ciuda interdicţiei de a se aduna pentru rugăciune, credincioşii baptişti se adunau prin diferite familii şi se rugau lui Dumnezeu. Prin toate greutăţile, credincioşii au trecut cu răbdare şi în toamna anului 1944, după prăbuşirea regimului de tristă amintire, al lui Antonescu, toate Bisericile baptiste din ţară, au fost redeschise şi şi-au reluat activitatea. Biserica din Bocşa Vasiovei şi-a reînceput şi ea activitatea, în casa sorei Vasa de pe str. Coşbuc.
BISERICA ÎNTRE ANII 1944 ŞI 1960
Mica Biserică încă se zbătea cu anumite greutăţi. Unii membri au părăsit viaţa de credinţă şi au apucat pe calea lumii. Pe de altă parte nu aveau o Casă de Rugăciune stabilă şi trebuiau să se mute dintr-un loc întraltul, fapt care a îngreunat mult lucrarea Domnului. Abia după anul 1950, lucrarea Domnului, a început să simtă un oarecare progres. Prin acţiunea de industrializare a ţării, o parte din locuitorii satelor din jur s-au mutat la Bocşa, printre care şi unele familii de baptişti. În această perioadă se stabilesc fie cu domiciliul stabil, fie în mod temporar, fratele Nicolae Răgneanţu de la Lugoj, care a fost un bun sprijin lucrării Evangheliei, fratele Achim Ciovec care mai mulţi ani a fost diaconul Bisericii, după încetarea din viaţă a fratelui Alexandru Pop, familiile Tismănariu, Gheorghe Chisăliţă, fratele Ioan Mărişescu şi alţii. Tot în această perioadă, vreo câţiva ani a lucrat ca păstor fratele Vasile Cioancă, care mai târziu s-a mutat în alt sector de activitate. După fratele Cioancă, a fost repartizat fratele Iosif Sărac ca seminarist, iar mai târziu a fost ordinat ca păstor al Bisericii, păstorind această Biserică în perioada 1955-1964, când a fost transferat la o Biserică din Bucureşti. În anul 1957 se înființează orchestra prin dirijorul Basa de la Timișoara, care îi învață să cânte la instrumente, apoi se retrage și rămân ca dirijori Ioan Balosin și Ion Tismănaru. În anul 1960, regimul comunist arondează Bisericile baptiste, astfel Biserica din Bocșa Română se desființează, funcționând o singură Biserică, cea din Bocșa Vasiova. În aceasta perioadă Biserica a crescut la 100-120 de membri, dar se adunau încă prin diferite case particulare, pentrucă nu aveau un Lăcaş propriu, care să fie proprietatea Bisericii. Unul din locurile de întâlnire ale Bisericii a fost pe str. Tudor Vladimirescu, actuala Mihail Gaspar, nr. 34. Fratele Alexandru Pop a pus la dispoziţia Bisericii câteva încăperi care au fost amenajate pentru Rugăciune în str. Horia nr. 5, dar Biserica nu avea dreptul de proprietate. După plecarea fratelui Sărac, Biserica a rămas aproape un an şi jumătate fără păstor şi serviciile divine se ţineau în continuare în casa fratelui Alexandru Pop din str. Horia nr. 5.
BISERICA ÎNTRE ANII 1960-1980
În această perioadă s-au mutat la Bocşa în interes de serviciu mai multe familii, la început numai temporar şi apoi definitiv. Amintim familia Nicolae Sfercoci, Ioan Lighezan, Ioan Dudă şi alţii. În anul 1962 se înființează corul mixt dirijat de fratele Pavel Potoceanu din Naideș și apoi, din 1963 până în 1988 rămâne dirijor Gheorghe Chisăliță de la Doclin, ajutat de Ion Gropșan și, mai târziu, de Aurel Miclea. În vara anului 1965 vine la Bocșa Vasiova, Gheorghe Băleanu, pastor până atunci la Sebiș, județul Arad, care va păstori Biserica 20 de ani. Venirea sa la Bocsa a fost răspunsul lui Dumnezeu la rugăciunea Bisericii ce se înălța spre cer necontenit. Venind la Bocșa a început lucrarea cu mare elan. A păstorit Biserica cu grijă, dragoste și încredere în promisiunile lui Dumnezeu, a lucrat continuu pentru răspândirea Evangheliei. Gheorghe Băleanu a fost un om blând, curajos, comunicativ, dăruit lucrării lui Dumnezeu. A fost harnic pe plan spiritual și pentru nevoile vremelnice, un om care era în stare să-și ceară iertare dacă a greșit cuiva. Deşi casa fratelui Pop în care s-au ţinut serviciile divine era neadecvată, cu multe greutăţi a mai fost prelungită(12 m/4m), totuşi pe zi ce trecea devenea tot mai neîncăpătoare şi astfel mulţi fraţi şi surori erau obligaţi să stea în curte, pentru a oferi locurile lor oaspeţilor şi prietenilor pentru ca să asculte Evanghelia. Numărul credincioşilor a crescut la aproximativ 250-300 de membri şi casa cea veche devenea tot mai necorespunzătoare. În anul 1969, fratele pastor Iacob Lighezan, s-a mutat din Vermeş la Bocşa, unde a locuit la fiul său, până când a plecat în veşnicie. Deşi pensionar şi înaintat în vârstă, fratele Iacob Lighezan a fost de un real folos pentru Biserica Domnului. Începând din toamna anului 1974, din iniţiativa fratelui Gheorghe Băleanu, păstorul Bisericii cât şi a celorlalţi fraţi din comitet: Achim Ciovec, Ioan Mărăşescu, Ioan Lighezan, Nicolae Sfercoci, Gheorghe Chisăliţă, Ioan Foale, Ioan Dudă şi alţii, cât şi cu consimţământul altor fraţi de nădejde din Biserică, s-a început discutarea cumpărării întregului imobil – adică toată casa fratelui Alexandru Pop în vederea măririi spaţiului Casei de Rugăciune. Acest lucru s-a realizat abia după trecerea din viaţă a fratelui Alexandru Pop şi sora Ana Pop, când Biserica a cumpărat toată casa de la urmaşul dânșilor, care a fost prietenul Roman Pop. La 30 mai 1975, după ce s-au obținut toate actele necesare, Biserica a avut pentru prima oară în istoria sa, o Casă de Rugăciune proprie pentru efectuarea serviciilor divine. În august 1975 s-a săpat și turnat fundația care a împrejmuit vechea clădire și apoi s-a zidit o nouă Casă de Rugăciune cu dimensiunile de 35 m/10 m. După ce au zidit și acoperișul, au demolat vechea clădire care rămase în interior. Lucrarea a fost terminată într-un timp uimitor de scurt – o lună și jumătate, prin munca de dimineață până seara, cu participarea tuturor fraților. Lucrările s-au efectuat fără autorizație de construcție, regimul comunist refuza autorizarea unor astfel de lucrări. În aceast locaș, s-au ţinut servicii divine, circa două luni de zile şi s-a oficiat şi un frumos botez, cu aproximativ 30-35 de suflete. Vestea a ajuns la urechea autorităților locale și județene care n-au contenit în a emite amenzi Bisericii și pastorului, precum și decizia de demolare a noii construcții, dar au fost nevoiți să renunțe, fiindcă credincioșii înconjurau clădirea, plângând și rugându-i să n-o demoleze. Doi securiști au invitat trei persoane din Biserică la secretara județului Caraș-Severin. Au mers: Nicolae Sfercoci, Ioan Lighezan și Ion Marășescu. Discuțiile au durat o oră, timp în care s-au adus multe amenințări asupra Bisericii. Printre altele i-au întrebat: ”Dacă vă dărâmăm Biserica nu vă veți răzbuna pe noi ?”. Ioan Lighezan călăuzit de Duhul Domnului, a spus: ”Să știți că noi nu ne vom răzbuna, dar să nu ajungă mânia lui Dumnezeu peste dumnevoastră!”. Peste câteva zile, în noaptea de 12-13 noiembrie 1975, autoritățile locale și județene au venit cu un TAF (tractor de pădure) și cu câțiva oameni au rupt gardul și au forțat ușa, au spart geamurile și au legat cu un cablu stâlpii clădirii și trăgând cu acel TAF până ce plafonul și acoperisul au căzut peste mobilierul Bisericii. Totodată s-a trecut la amendarea într-un mod nemaiîntâlnit, a păstorului bisericii, fratele Gheorghe Băleanu, cât şi a Bisericii, cu suma de 106.000 lei (unasutăşasemiilei). (Salariul mediu era de 1.500 lei lunar). Aşa a început una din cele mai grele şi critice perioade pentru Biserica Creştină Baptistă din Bocşa. Slavă Domnului că această perioadă a ţinut un timp foarte scurt, doar un an. Săptămâni la rând fraţii şi surorile veneau şi plângeau lângă dărâmăturile Casei Domnului, ca şi evreii la „Zidul Plângerii” din Ierusalim, mângâierea frățietății în acea vreme a fost cântarea „Să îi spun lui Isus orice durere, ce câteodată mă apasă greu” Mânia lui Dumnezeu nu a întârziat să se arate împotriva celor ce au provocat atâta durere copiilor Lui. Astfel, cuvintele lui Lighezan Ioan au început să se împlinească. Hotărârea neînțeleaptă a conducerii locale și județene au atras judecata lui Dumnezeu. Îngrozite și pline de frică, au trimis pe inspectorul teritorial al cultelor, d-nul Pîrneci, să spună Bisericii să nu mai blesteme pe cei ce-au demolat Casa de Rugăciune, frații au răspuns: ”Noi nu blestemăm, dar Dumnezeu nu se lasă să fie batjocorit!”. Autoritățile orașului au convocat conducerea Bisericii pentru a soluționa problema lipsei unui locaș de închinare, li s-a promis autorizația de construcție, dar să găsească un alt loc. Frații au vrut să construiască pe aceeași fundație, dar după mai multe negocieri și după ce au găsit un alt loc pe aceeași stradă, la nr.14, au primit autorizația. Construcția de pe strada Horea, nr. 14 a fost realizată în 6 luni, fiind inaugurată la data de 4 septembrie 1977. Fratele Băleanu Gheorghe, pastorul Bisericii, a afirmat următoarele: "Pentru ridicarea acestui minunat edificiu, ţin să amintesc că au contribuit toţi membrii Bisericii cu munca, banul, jerfta şi rugăciunea lor. În momente când se cerea o muncă mai deosebită, cu mic cu mare, fraţilor aţi fost prezent aici, la datorie ! Astfel că în privinţa aceasta vi se potriveşte cuvintele Apostolului Pavel scrise către 1 Corinteni 4:9, „Am ajuns o privelişte pentru lume”. Toţi aţi muncit ca nişte eroi, ca nişte viteji. Domnul să vă binecuvânteze şi Numele Lui cel de mare să fie de mii şi mii de ori glorificat. Desigur că nu pot trece cu vederea contribuţia deosebită a unor fraţi care au fost nelipsiţi, aproape zilnic la lucru, în mod special Ioan Lighezan, Nicolae Sfercoci, Ioan Mărăşescu, Adam Sepi, Gheorghe Bălu, Ioan Dudă şi mulţi alţii. Suntem recunoscători şi faţă de fraţii din alte Biserici surori, care ne-au ajutat cu munca lor, cât şi pentru ajutorul financiar pe care ni l-au dat." În primavara anului 1978, Ionescu Valentin (Titi), după ce a văzut activitatea corului de copii de la Iași, a adunat copii Bisericii și a început să-i învețe cântări. Copii au început să răspândească prin cântările lor vestea bună a Evangheliei Mântuirii și în alte localități. La 10 septembrie 1978 corul de copii vizitează Biserica nr.1 Timișoara, fiind prima misiune a corului. Luna august 1978 marchează începutul fanfarei Bisericii, sub instruirea și conducerea lui Teodor Olar din Timișoara, apoi fratele Aurel Laiu, preia conducerea activității fanfarei. În anul 1980, Biserica număra 415 membri şi 250 aparţinători, având un locaș de rugăciune, o casă pastorală, cor mixt, cor bărbătesc, cor de copii, fanfară, orchestră.
BISERICA ÎNTRE ANII 1980-2020
În data de 2 februarie 1982 sunt ordinați ca și diaconi frații Ioan Lighezan, Nicolae Sfercoci, Ioan Mărășescu. Comisia de ordinare a fost compusă din frații păstori: Ilie Bâtea(Anina), Petru Căpraru(Visag), Iacob Lighezan(pensionar), David Nicola(Lugoj), Dumitru Turcin(Valeapai), Nicolae Rață(Moldova Nouă) și Gheorghe Băleanu(Bocșa). Fratele Gheorghe Băleanu, preia pastoratul Bisericii Baptiste nr. 3 Timișoara în anul 1982, iar la Bocșa îți începe activitatea Ilie Cornel Tinco, proaspăt absolvent al Seminarului Teologic Baptist București. În acelaș an este ordinat ca și diacon fratele Aurel Miclea. În 22 iunie 1985 are loc cununia religioasă a lui Ilie Cornel Tinco cu Lucica Păcală. Pe data de 23 iunie 1985 este ordinat ca și păstor, într-un climat de sărbătoare, la care a participat întreaga Biserică împreună cu mulți oaspeți. Ordinarea a fost oficiată de comisia compusă din păstorii: dr. Vasile Talpoș, dr. Ioan Bunaciu, Paul Negruț, Simion Rusu, Mihai Mihuț, Dumitru Turcin și Gheorghe Băleanu care a slujit Biserica din Bocșa până la această dată. Până la venirea lui Ilie Cornel Tinco la Bocșa, evanghelizările au avut loc în cadrul serviciilor de duminică seară. Fratele Tinco a inițiat și organizat săptămâni speciale de evanghelizare, pe lângă serviciile duminicale de evanghelizare. Prin post și rugăciune s-a creat o atmosferă bună în care sufletele au putut fi cercetate de mesajul Cuvântului lui Dumnezeu. Audiența era întotdeauna mare, chiar dacă autoritățile locale puneau piedici(întreruperea energiei electrice, circuitul autobuzelor de călători din oraș era întrerupt, chiar la orele când oamenii trebuiau să vină la Biserică sau să plece de la Biserică). Evanghelizarea a început să dea rezultate, la o săptămână de evanghelizare au fost aproximativ 50 de suflete care s-au hotărât pentru Domnul. În fiecare an au avut loc câte două botezuri nou-testamentale. În anul 1986 au fost trei botezuri, iar în anul 1987 au avut loc 4 botezuri, cu un total de 96 de suflete care L-au mărturisit pe Domnul Isus ca Mântuitor al lor. În anul 1987, sunt ordinaţi ca diaconi fraţii Petru Avram, Ilie Mărăşescu. În anul 1987 Gheorghe Sporea, iar în 1989 Daniel Bărnuț merg la Seminarul din București, în prezent fratele Gheorghe Sporea slujește cercul de Biserici din zona Jamul Mare, iar fratele Daniel Bărnuț slujește Biserica nr.1 din Reșița. După căderea comunismului, în anii 1990 au loc evanghelizări la stadionul orașului, participând un număr semnificativ de persoane, precum și oaspeți din țară și străinătate. Anul 1992 reprezintă reînființarea Bisericii din Bocșa Română, care se întâlnea în căsuţa de pe strada Bistriţei. Prima întâlnire a avut loc în ianuarie 1992, avându-l ca pastor pe fratele Ilie Cornel Tinco, iar ca diacon ordinat pe fratele Aurel Miclea. Din iunie până în noiembrie 1992 Biserica a trebuit să se mute cu închinarea în curtea familie Miclea. Din noiembrie 1992 timp de doi ani, Biserica a funcționat în casa familiei Tică Stanciu. În anul 1994 debutează șantierul noii Case de Rugăciune din Bocșa Română, care se va finaliza în anul 2002. Data de 4 noiembrie 1994 reprezintă data inaugurării anexei nou construite în care Biserica se închină până în 21 martie 2002. În septembrie 1998 are loc sărbătoarea a 20 de ani de la rezidirea Casei de Rugăciune din Bocșa Vasiova, eveniment la care participă pastorii: Gheorghe Băleanu, Busuioc Belciu, David Nicola, Daniel Bărnuț, Ilie Cornel Tinco. La acest moment aniversar Biserica din Bocșa Vasiova primește numele de Biserica Creștină Baptistă "Harul" Bocșa. Numărul credincioșilor și aparținătorilor Bisericilor Baptiste din Bocșa în anul 1998 era de 1001 persoane. În anul 1999, are loc ordinarea fraților Pavel Franț și Octavian Anca (Dognecea) ca și diaconi. Comisia de ordinare a fost formată din pastorii Ilie Cornel Tinco(Bocșa), Daniel Bărnuț(Reșița), Cornel Ianc(Valeapai). În anul 2002, cu ocazia serviciului de dedicare a noii Case de Rugăciune din Bocșa Română, fratele pastor Ilie Cornel Tinco rostește următorul mesaj: "Astăzi, în duminica de 24 martie 2002, cu ajutorul minunat al lui Dumnezeu, Biserica Baptistă "Emanuel" din Bocșa inaugurează acest nou lăcaș, pentru unicul și mărețul scop al slăvirii Numelui Preasfânt al Mântuitorului. De aceea am tras din greu, de aceea am înfruntat ispitele, de aceea suntem astăzi aici. Vrem să mărturisim înaintea lui Dumnezeu, apoi înaintea tuturor celor prezenți, dar și pentru toate generațiile viitoare, că această clădire a fost construită prin voia lui Dumnezeu, pentru scopul Său în această lume, adică mântuirea tuturor oamenilor, și această destinație nu poate fi schimbată nicicum și nicicând. Au fost vremuri grele, dar și de libertate, ale tranziției, a fost experimentată din plin expresia din Geneza 22:14, "Iehova iire", adică "Domnul va purta de grijă". Și în situații fără ieșire, nefiind posibilă prevederea lor, speranța a fost numai la Dumnezeu care nu Și-a dezamăgit poporul." La serviciul de inaugurare au participat: pastorul Wolfram Meyer însoțit de sora Frieda din Biserica Baptistă din Gifhorn Germania, Perry Roy(SUA), frații pastori: Otniel Bunaciu(secretar general adjunct al Uniunii Baptiste), Dorel Popa(primarul municipiului Arad), Ioan Zaharia (președintele Comunității Baptiste Arad), Mihai Mihuț(vicepreședințele Comunității Baptiste Timișoara), Ionel Tuțac(secretarul Comunității Baptiste Timișoara), Daniel Bărnuț(Reșița), Ioan Jurcă(Oțelu Roșu), Marcel Țepeneu(Fârliug). Casa de Rugăciune a fost construită prin efortul credincioșilor baptiști din Bocșa, din țară și străinatate, coordonatorul șantierului fiind fratele Gheorghe Coroiu. Perioada după anul 2001 se remarcă prin plecarea unui număr semnificativ de familii din Biserică în Statele Unite ale Americii, Canada, diverse țări din Uniunea Europeană și în orașele mari ale țării. Tinerii care pleacă la studii în orașele universitare, datorită situației economice a orașului Bocșa, nu se mai întorc acasă. În anul 2000 Biserica „Harul” Bocşa deschide orfelinatul „Casa Tabita”, asezământ social, în care sunt îngrijiți în mod permanent un număr de 10 copii. Această lucrarea socială a fost încurajată și susținută în mod special de sora Veta Sămânța din Statele Unite ale Americii. În anul 1992 fratele Daniel Bărnuț, seminarist, prezintă fratelui păstor Tinco, posibilitatea deschiderii unei grădinițe creștine în colaborare cu Asociația Hoffnung Germania, astfel în 1992 la Bocșa Vasiova, iar în 1997 la Bocșa Română i-au ființa Grădinițele "Samariteanul". Acestea sunt preluate la data de 01.12.2008 de către Liceul Teologic Baptist Reșița. La Bocșa Vasiova se înființează învățământul primar, construindu-se o clădire nouă cu destinație educațională(8 săli de clasă) în perioada 2011-2013. În anul 2016 la Bocșa Vasiova erau școlarizați 180 de elevi în cadrul învățământului preșcolar și primar, iar la Bocșa Română 35 de preșcolari. Lucrarea cu tinerii, începută în anul 1980, a continuat de-a lungul anilor, din anul 1994 au fost organizate tabere de tineret, cu sprijinul fraților Perry Roy și Douglas Kutilek cu un număr semnificativ de participanți. În luna mai 2003 este ales păstor la Biserica Creștină Baptistă "Harul" Bocșa, fratele Petru Nedved, originar din Orșova, păstor al Bisericii Baptiste din Cărpiniș, jud. Timiș. Fratele Petru Nedved începe slujirea din 1 iulie 2003, implicându-se în lucrarea de slujire a Bisericii, în lucrarea cu tinerii, fiind gata să-i ajute pe alții, aducând înviorare lucrării. Serviciul de instalare ca și păstor la Bocsa a avut loc la Biserica Baptistă "Harul" Bocșa în septembrie 2003 fiind prezenți pastorii: Ionel Tuțac(președintele Comunității Baptiste Timișoara), Moise Vrăjitoru(Globul Craiovei) și Ilie Cornel Tinco(Bocșa). În anul 2004 este ales ca și păstor la Biserica Creștină Baptistă "Emanuel" Bocșa fratele Ilie Bledea. Ordinarea ca păstor are loc în 13 ianuarie 2005, comisia fiind formată din păstorii: Ilie Tinco(Bocșa), Petru Nedved(Bocșa), Beniamin Costea(Arad), Daniel Bărnuț(Reșița), Mihai Mihuț(Reșița), Laurențiu Timiș(Gottlob). Activitatea lui Ilie Bledea se încheie la data de 01.03.2011 când se mută la Ploiești. Fratele David Simon Nedved, este admis la Institutul Teologic Baptist București, în anul 2011, fiind ordinat ca și păstor la Anina în anul 2015, slujind mai apoi biserici din zona Timișoarei. În viața Bisericii un rol important l-a avut rugăciunea, pe lângă orele de rugăciune de la serviciile divine, s-au organizat grupuri de rugăciune, de către frați, surori și tineri. Studierea Sfiintei Scripturi s-a realizat prin grupele duminicale de studiu pentru copii și tineret, precum și prin ora de studiu biblic desfășurată cu întreaga Biserică. Periodic au fost organizat la nivel local, studii de pregătire pentru frații care au slujit la amvonul bisericii. Lucrarea Domnului a fost înviorată în mod permanent prin activitatea formaților muzicale cor mixt, cor bărbătesc, cor copii, orchestră, fanfară, care au fost coordonate de frați și surori dedicați. În mod inevitabil au fost menționate câteva nume, ale acelora care au slujit la extinderea Împărăției lui Dumnezeu în localitatea Bocșa, dar cei mai mulţi vor rămâne în anonimat, dar Hristos, care le ştie numele, îi va răsplăti „în ziua aceea”. Condiţiile în care lucrarea baptistă a luat fiinţă şi s-a dezvoltat nu au fost uşoare, dar credincioşii prin tot ce au făcut, au dat dovadă de hotărâre, fermitate, râvnă şi un zel deosebit pentru ca mesajul lui Dumnezeu să fie transmis mai departe oamenilor care nu-l cunosc pe Hristos şi multe suflete să fie câştigate pentru Împărăţia lui Dumnezeu.